vineri, 24 iulie 2015

jurnalul unei schimbari.10


 

Marturisesc ca cel mai dificil mi se pare sa alegi. Cand te afli in mijlocul unei situatii si trebuie sa-i faci fata, cumva te descurci. Dar cand esti inaintea ei, anticipand toate variantele posibile, eventualele castiguri si pierderi…ei bine, mi se pare teribil de dificil.

Azi am fost iarasi in fata unei alegeri destul de importante. Implica bani, energie si, fireste, intrebarea daca merita, daca o sa functioneze, daca va fi bine, daca nu cumva o sa fac asa cum am facut si in alte situatii din viata mea, sa investesc mult in anumite activitati din care sa nu rezulte nimic concret. Apoi a venit intrebarea: oare chiar nimic nu s-a ales de pe urma acelor experiente?

Daca ar fi sa ma gandesc la scopul pe care l-am avut in vedere atunci cand am facut acele alegeri, as putea spune ca nu s-a realizat, dar povestea este intotdeauna mult mai adanca decat pare la o prima vedere si este alcatuita din toate faptele noastre de zi cu zi, din toate senzatiile, emotiile, invataturile pe care le-am cules fara macar a fi constienti de ele. Desigur, o diploma ne va confirma intotdeauna ca efortul depus a meritat, dar pentru cele mai multe dintre realizarile noastre nu primim nici un fel de diploma, asa ca trec neobservate. Nimeni nu ne va da o diploma ca am devenit mai bogati sufleteste pentru ca am calatorit, chiar daca nu calatoria in sine a fost obiectivul nostru, nimeni nu ne va lauda ca am facut greseli din care am invatat lectii pretioase despre viata si am devenit mai intelepti, nimeni nu ne va evidentia pentru ca dorind sa ne depasim limitele si temerile am facut pasi pe care majoritatea celor din jurul nostru se tem sa-i faca si poate putini vor fi aceia care, uitandu-se in ochii nostri, vor observa ca, luand unele decizii si asumandu-ni-le, am devenit un pic altfel si nu mai suntem cei care erau inainte de a fi incercat.

Parafrazandu-l pe Creanga, as spune ca “nu stiu cum sunt altii, dar eu”, cand ma gandesc la viata mea, nu am niciun regret. As termina prin a spune ca prefer sa esuez alegand, decat sa stiu ca nu am incercat. SI spun asta pentru ca, uitandu-ma in urma, imi dau seama ca nimic din ce am trait nu a fost lipsit de sens si de folos, chiar daca nu a fost ceea ce mi-am imaginat cand am pornit la drum.

marți, 7 iulie 2015

Jurnalul unei schimbari.9

Faptul ca iti propui sa nu te mai gandesti la nimic decat la momentul prezent nu te scuteste de suferinta. Pentru ca uneori momentul prezent inseamna sa decizi pentru maine, iar daca nu poti anticipa ce va urma, nu ai cum sa actionezi.
Realitatea este ca ma aflu intr-un moment prost. Exact momentul perfect in care sa-mi exersez capacitate de a ma relaxa sau de a ma detasa. Recunosc insa ca mi-e foarte dificil, daca nu chiar imposibil. Am de luat decizii importante pentru viitor si, daca nu pot anticipa ce va fi exact, macar as vrea cumva sa ma pregatesc suflesteste pentru orice scenariu. Dar stii ce? Este imposibil! Este ca si cand ai vrea sa anticipezi mental o lupta viitoare inchipuindu-ti ca vei fi atacat din toate partile in acelasi timp, desi, in realitate, nu vei avea de confruntat decat o singura persoana care te va ataca dintr-o singura pozitie. Doar ca nu stii care este aceea. E o absurditate! Imi vine sa renunt la tot si sa predau controlul total. Mi-e dor sa ma bucur de viata. Mi-e dor sa pot trai fara griji, fara teama. Din pacate, am ajuns sa fiu atat de obosita si de prinsa in mijlocul tensiunilor mele incat nu mai stiu calea de iesire. De asta nu am mai scris....Nu era nimic eroic, nimic palpitant. Eram doar eu cu nelinistile mele.